In urma unei analize riguroase a realitatilor economice europene, Comitetul a concluzionat, recent, pe marginea planului elaborat de CE, ca demersurile pentru redresarea economiei reale nu vor putea avea efectul dorit decat atunci când este refacuta deplina capacitate de functionare a sectorului financiar. In acest sens, pe langa diversele pachete de salvare, este nevoie de o noua ordine si de o noua reglementare, care sa genereze incredere, ale pietelor financiare la toate nivelurile.
De asemenea, CESE saluta si angajamentul in favoarea unei mai bune protectii pentru membrii cei mai vulnerabili ai societatii si a unei coordonari mai eficiente a politicii economice. Totusi, planul UE de redresare economica apare ca fiind de dimensiuni relativ mici, in comparatie cu pachetele elaborate in alte regiuni ale lumii.
In SUA, la mijlocul anului 2007, s-a prabusit un joc piramidal cu credite imobiliare, in momentul in care preturile imobilelor nu au mai crescut. Pe o piata imobiliara supraincalzita caracterizata de asteptari irealist de optimiste, au fost oferite credite unor debitori cu solvabilitate scazuta, care au fost transferate si puse in vanzare mai departe de catre banci. Au aparut noi produse financiare extrem de speculative si netransparente, care s-au sustras oricarui control sau reglementari.
Multi dintre cei implicati nu au constientizat amploarea riscului. Ulterior, precizeaza documentul CESE, "spargerea bulei imobiliare in SUA, dar si in cateva state UE a avut drept urmare o criza a fondurilor de investitii speculative (hedge funds), a bancilor de investitii si comerciale, precum si a asigurarilor".
Prin securitizarea riscurilor, mediul financiar global a fost zguduit profund de unde de soc. Nesiguranta si neincrederea intre institutiile financiare au dus si in cazul unor institutii financiare care in sine erau sanatoase la o blocada a acordarii reciproce de credite si la secatuirea pietei interbancare, se mai arata in analiza specialistilor de la Bruxelles.
Prin diverse canale de transmisie, criza pietelor financiare s-a materializat in cele din urma si in economia reala. Printre efecte se numara, printre altele, criza creditelor, costurile marite ale finantarii, efectele negative asupra averilor datorate scaderii cursurilor actiunilor, prabusirile pietelor de export, efectele asupra increderii, precum si deprecierile si riscuri de pierderi in cadrul bilanturilor contabile. Intre timp a devenit clar ca, la inceputul anului 2009, intreaga OCDE se gaseste intr-o recesiune ale carei durata si amploare expertii nu le pot aprecia cu certitudine in momentul de fata.
Provocarile cele mai urgente
Intr-un prim pas, a fost necesara stoparea reactiei in lant de pe pietele financiare. Bancile centrale, in special BCE, au alimentat pietele cu lichiditati, pentru a asigura functionarea in continuare a acestora. La nivel national si international au fost elaborate numeroase pachete de salvare, care au inclus masuri precum subventii si participari de capital, pana la nationalizarea institutiilor financiare in criza, garantii publice, imbunatatirea asigurarii depozitelor bancare etc. Intr-un anumit grad, aceste masuri au ajutat bancile sa isi urmeze cursul normal al afacerilor.
Al doilea pas important consta in consolidarea economiei reale. "Trebuie restabilita increderea consumatorilor si a investitorilor. In acest sens, sunt necesare masuri pentru relansarea cererii pe piata interna si stabilizarea pietelor fortei de munca. Trebuie in special intarite grupurile cu venituri inferioare, deoarece acestea sunt afectate in special de efectele crizei, dar si pentru ca acestea au cel mai puternic impact asupra consumului intern", se precizeaza in documentul CESE.
In afara de aceasta, trebuie create conditii-cadru care sa atenueze efectele asupra sectorului antreprenorial. Ca producator, investitor, exportator si prin activitatile sale de cercetare-dezvoltare, acestui sector ii revine un rol-cheie pentru redresarea economiei, el contribuind decisiv si la crearea de locuri de munca si astfel la generarea de cerere pe piata interna. Pe langa aspectele ciclice, nu trebuie insa neglijate chestiunile privind durabilitatea si aspectele structurale.
Mai departe, este necesar sa se intreprinda o restructurare a arhitecturii finantelor internationale si o reglementare mai eficienta a pietelor financiare. Trebuie modificate, de asemenea, dispozitiile pentru autoritatile de control si coordonarea acestora, pentru agentiile de rating, precum si pentru realizarea bilanturilor si contabilitate, intr-un mod care sa garanteze evitarea unor crize precum cea din prezent.
Planul european de redresare economica al Comisiei Europene
Comisia Europeana si-a anuntat clar vointa si disponibilitatea de a actiona decis si coordonat. Prin strategia sa de depasire a crizei financiare, trebuie abordate problemele economiei intr-un sens larg, iar Europei trebuie sa ii revina un rol-cheie in cadrul reactiei globale la criza financiara. Ca urmare, Consiliul European a adoptat la 11 si 12 decembrie 2008 la Bruxelles un plan corespunzator. Concret, se propune un stimulent bugetar de 1,5% din PIB-ul, adica 200 de miliarde de Euro pentru anii 2009/2010. 170 de miliarde trebuie sa provina de la statele membre, 30 de miliarde trebuie sa fie pusi la dispozitie din bugetul UE si de catre BEI.
Pe langa consolidarea activitatilor BEI, in special in ceea ce priveste IMM-urile, se urmareste, prin simplificarea si accelerarea procedurilor, punerea la dispozitie anticipata a fondurilor structurale si de coeziune, precum si a fondurilor pentru dezvoltare rurala. Fondul Social European trebuie sa finanteze masuri de promovare a ocuparii fortei de munca, in special in favoarea grupurilor celor mai vulnerabile de populatie, iar eficienta Fondului european de adaptare la globalizare trebuie imbunatatita. De asemenea sunt prevazute conditii de facilitare a ajutoarelor de stat si masuri pentru accelerarea procedurilor de ofertare.
Trebuie insa observat critic ca volumul de 200 de miliarde EUR pentru doi ani pare cu mult mai mare decat este in realitate. "Bani proaspeti" se gasesc clar in mai mica masura. In cazul fondurilor de la bugetul UE si de la Banca Europeana de Investitii este vorba in parte doar de devansarea unor cheltuieli oricum prevazute. "In cazul fondurilor nationale, este vorba adesea nu de initiative noi, suplimentare, ci de enumerarea unor masuri care si fara planul de redresare economica al UE erau deja planificate de guvernele nationale sau chiar adoptate de acestea", concluzioneaza CESE.
1 EUR
RON 
1 USD
1 GBP
1 CHF
100 JPY
